Fostul membru SEAL al Marinei SUA care l-a împușcat mortal pe Osama bin Laden are un singur regret: monstrul al-Qaeda pe care l-a ucis cu trei împușcături în cap a fost îngropat în mare.
„L-aș fi spânzurat de un pod în New York City” și i-aș fi lăsat pe localnici să se ocupe de el, a declarat Robert O’Neill pentru The Post.
Fostul pușcaș marin a rememorat pentru New York Post momentele care au dus la una dintre cele mai captivante și celebre operațiuni de eliminare a unui lider terorist.
„Am aflat prima dată despre misiunea top-secret cu trei săptămâni înainte de a fi executată. Primul lucru pe care l-au spus a fost: Acesta nu este un exercițiu, este real. Tot ce ne-au spus a fost că am găsit ceva într-o casă dintr-un bazin în acest lanț muntos, iar tu te vei duce să iei chestia asta și să o aduci înapoi. Ce chestie e asta? Ei bine, nu vă putem spune. În ce țară? Nu vă putem spune. Cum ajungem acolo? Nu vă putem spune. Cât sprijin aerian avem? Niciunul!”, povestește eroul american.
„Într-o vineri mi-au spus să mergem acasă și să fim cu copiii voștri și să ne întoarcem duminică pentru o lectură preliminară. Am întrebat: Cine va fi la lectură preliminară? Era vicepreședintele, secretarul apărării, secretarul Marinei”, își amintește O’Neill. Acesta a fost de altfel momentul în care a devenit clar că operațiunea era una extrem de importantă.
Lectura preliminară a avut loc într-o cameră din spatele unor gărzi înarmate de la Stația Aeriană Cherry Point Marine Corps din Carolina de Nord. SEAL-urilor li s-a spus: „Asta e cât se poate de aproape de Osama Bin Laden.”
„Am venit cu planul perfect și l-am repetat zi și noapte pe machete ale exteriorului casei lui Bin Laden. Am fost prezentați unor elicoptere Sikorsky UH-60 Black Hawk despre care cred că nici măcar președintele Obama nu știa. Elicopterele ne ridicau; ne lăsau să coborâm pe frânghii și aterizam pe acoperiș. Exersam diferite scenarii: ce se întâmplă dacă pleacă o mașină, ce se întâmplă dacă ne despărțim, ce se întâmplă dacă rămânem blocați afară? Experiența mea în Irak a fost pregătirea supremă. În antrenament, s-ar putea să vorbești despre asta și să uiți, dar când cineva este împușcat, asta se scrie cu sânge”, explică O’Neill.
Zilele de pregătire au fost intense fizic dar mai ales emoțional.
„Într-o zi, comandatul ne întreabă: Care este cel mai rău lucru care ar putea merge prost?. Cel mai tânăr a spus: Elicopterul s-ar putea prăbuși în curtea din față a lui bin Laden. Ne-am uitat la el ca și cum: De ce ne-ați blestemat”. Și într-adevăr, asta s-a întâmplat”, își amintește pușcașul marin.
O’Neill arată că ceea ce i-a încurajat pe membrii echipei au fost poveștile de la 11 septembrie. Cele peste 3.000 de victime civile ucise în atentatul terorist organizat de bin Laden a fost motivul pentru care întreaga echipă a înțeles că trebuie să plece în această misiune, chiar dacă nu există garanția că se vor mai întoarce.
„Cea mai grea parte este să le spui la revedere copiilor tăi, pentru că moartea se apropie. În ziua în care am plecat, fiica mea de 3 ani a făcut o valiză Hello Kitty și a spus: Când ajungi acasă, mă iei în vacanță. A trebuit să o sărut și să o privesc în ochi pentru ultima oară, crezând cu tărie că nu mă voi mai întoarce. Asta e partea grea. Biata mea soție habar n-avea unde mergeam”, povestește pușcașul marin.
La întoarcerea în SUA, întreaga echipă a fost primită de președintele Barack Obama la Casa Albă. Prima întrebare pe care acesta a pus-o a fost cine este pușcașul care l-a eliminat pe bin Laden. Membrii echipei au refuzat însă să-i ofere această informație, motivând că fiecare dintre ei a avut un rol fundamental în operațiune.
Întreaga operațiune a durat nouă minute. Nouă minute care au însemnat eliminarea celui mai celebri terorist din istorie.