Pe măsură ce ne apropiem de finalul primului an de mandat al președintelui Nicușor Dan, redacția Atlantik.ro a încercat să tragă o linie și să contabilizeze atât greșelile și controversele, cât și lucrurile care pot fi considerate corecte sau benefice pentru România în perioada mai 2025 – mai 2026.

Analiza noastră a pornit de la trei întrebări esențiale:

 

1. • De ce scade Nicușor Dan atât de accelerat în încredere?

• • Care au fost momentele care i-au făcut pe susținătorii săi să se îndepărteze de el?

• • Mai poate spera la un nou mandat, având în vedere nivelul scăzut de încredere după doar un an la Cotroceni?

Pornind de la aceste întrebări, am împărțit analiza în două mari categorii.

I. Greșeli și controverse

 

1. 1. Asocierea cu politici guvernamentale nepopulare

Președintele Nicușor Dan a fost asociat cu o serie de politici care, în mod normal, nu intră în aria sa constituțională de competență, ci țin de zona guvernamentală.

Ne amintim perioada campaniei electorale, când candidatul Nicușor Dan semna o foaie pe care scria clar:

„Nu vom crește TVA.”

Numai că, așa cum spune proverbul, socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă. Ajuns la Cotroceni, Nicușor Dan s-a implicat direct în discuțiile privind măsurile economice negociate la formarea guvernului condus de Ilie Bolojan.

Iar una dintre primele măsuri adoptate de noul executiv a fost chiar creșterea TVA.

Practic, mandatul lui Nicușor Dan a început cu o promisiune neonorată, chiar dacă măsura nu ținea direct de atribuțiile președintelui. În percepția publică însă, șeful statului a devenit asociat cu politicile nepopulare ale guvernului.

 

2. 2. Anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024

Unul dintre cele mai sensibile subiecte pentru societatea românească rămâne anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024.

Președintele a promis în repetate rânduri explicații suplimentare privind ceea ce s-a întâmplat atunci și a vorbit despre desecretizarea unor informații rămase clasificate din ședința CSAT.

Suntem însă aproape de un an de mandat, iar explicațiile promise încă nu au venit.

Există și o parte a societății care nu crede în narativul interferenței rusești, iar acest lucru a alimentat și mai mult neîncrederea.

Peste toate acestea s-au suprapus criticile venite dinspre administrația americană. Printre cele mai invocate exemple se numără declarația vicepreședintelui american JD Vance de la Conferința de Securitate de la München din 2025, dar și raportul realizat de departamentul juridic al Congresului SUA.

 

3. 3. Apropierea de USR și percepția unui partide prezidențial

Încă din campania electorală, Nicușor Dan a susținut ideea aducerii USR la guvernare.

Dacă în campanie spunea că „și-ar dori” ca USR să facă parte din viitorul executiv, după instalarea la Cotroceni acest lucru a devenit realitate.

Astăzi, USR controlează portofolii importante în Guvernul României. Problema este că unii dintre miniștrii partidului au fost implicați în controverse majore.

Printre exemple:

 

• • neclaritățile din CV-ul fostului ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu;

    În cazul Moșteanu, problema nu a fost doar una de imagine internă. Credibilitatea României a fost pusă sub semnul întrebării inclusiv în relația cu partenerii externi. Se ridică inevitabil întrebarea: cât de credibil era ministrul Apărării în discuțiile cu omologii săi din NATO?

• • criza apei potabile din Prahova și blocarea situației de la barajul Paltinu, asociate public cu ministra Mediului, Diana Buzoianu;

• • retragerea unei părți a militarilor americani din bazele din România, episod care a afectat imaginea ministrei de Externe, Oana Țoiu;

• • scandalurile privind repatrierea românilor din Orientul Mijlociu.

În plus, liderul USR, Dominic Fritz, a declarat că se întâlnește săptămânal cu Nicușor Dan la Palatul Cotroceni, în camere securizate, „fără microfoane”.

Toate acestea au creat percepția că președintele este implicat direct sau indirect în deciziile USR și că partidul a devenit, de facto, formațiunea prezidențială.

 

4. 4. Comunicarea și rolul consilierilor prezidențiali

Nici echipa de consilieri nu l-a ajutat întotdeauna pe președinte în planul imaginii publice.

În momente în care societatea se aștepta la prezență și implicare, consilierul Marius Lazurca declara că președintele nu umblă „teleleu” pe la Forumul Economic Mondial de la Davos.

În aceeași logică, Nicușor Dan a lipsit și de la Conferința de Securitate de la München.

Explicația a venit tot din partea lui Lazurca: administrația prezidențială nu ar fi reușit să îi stabilească o agendă relevantă de întâlniri nici la Davos, nici la München.

Astfel s-a creat percepția că președintele evită marile întâlniri internaționale, preferând zone în care se simte mai confortabil politic – precum întâlnirile cu liderii europeni sau vizitele în Republica Moldova.

Și atunci apare inevitabil întrebarea: dacă Davos înseamnă „teleleu”, ce căuta președintele la Festivalul Zemii din Republica Moldova? Atunci nu mai era „teleleu”?

Aici apar și acuzațiile de dublă măsură. Ludovic Orban, numit consilier prezidențial, a fost îndepărtat rapid pentru o declarație televizată. În schimb, Marius Lazurca, autorul unor declarații controversate, a rămas bine-mersi în funcție.

Pentru mulți, acest episod a transmis ideea unui standard diferit în interiorul administrației prezidențiale.

 

5. 5. Imaginea de activist versus realitatea politică

Ani la rând, Nicușor Dan și-a construit imaginea unui activist și reformist anti-sistem.

Astăzi însă, o parte dintre cei care l-au susținut îl acuză că s-a îndepărtat tocmai de valorile civice care l-au consacrat.

Momentul de ruptură a fost reprezentat de acceptarea propunerilor pentru șefia marilor parchete – Parchetul General, DIICOT și DNA – venite din partea ministrului Justiției de atunci, Radu Marinescu (PSD).

Înaintea deciziei, la Cotroceni a avut loc protestul „Cu ochii pe Cotroceni și numirea procurorilor”, organizat chiar de activiști care până nu demult îl susțineau.

După ce președintele a acceptat toate propunerile venite de la PSD, o parte dintre foștii susținători au început să-l numească ironic „PSDan”.

Criticile au venit inclusiv din zona ONG-urilor, a unor jurnaliști și influenceri care îl sprijiniseră în trecut, dar și dinspre formațiuni precum SENS.

Pentru mulți dintre aceștia, reformele promise întârzie să apară, iar percepția creată este că Nicușor Dan s-a adaptat sistemului pe care îl critica odinioară.

 

6. 6. Analize nesfârșite și decizii întârziate

Persistă și astăzi incertitudinea legată de așa-numitul „Consiliu al Păcii” propus de administrația Donald Trump.

Între „da” și „nu”, România a ales formula de compromis: observator. Ca și cum, având de ales între alb și negru, ai alege griul.

Ulterior, președintele a participat la prima reuniune a Board of Peace, însă ezitarea inițială a lăsat impresia unei administrații care analizează prea mult și decide prea târziu.

Aici pot fi incluse și întârzierile privind numirile pentru serviciile secrete, un alt subiect asupra căruia Cotroceniul evită deocamdată un răspuns clar.

 

7. 7. Secretizarea declarațiilor de avere

Nicușor Dan a ajuns la putere după zece ani de administrație Iohannis, perioadă asociată adesea cu lipsa de transparență.

În acest context, deciziile CCR privind secretizarea unor părți din declarațiile de avere au căzut extrem de prost în spațiul public.

Mai ales că acestea vizează inclusiv averile și interesele partenerilor de viață ai demnitarilor.

Astfel, au apărut întrebări și suspiciuni privind averea familiei prezidențiale Dan–Grădinaru și finanțatorii campaniei electorale.

Chiar dacă decizia nu îi aparține direct președintelui, lipsa unei reacții ferme din partea sa a afectat imaginea de politician transparent, onest și reformist.

 

8. 8. Izolarea forțelor suveraniste în opoziție

Una dintre cele mai mari greșeli strategice ar putea fi chiar modul în care a fost construit actualul joc politic.

Prin aducerea tuturor partidelor „pro-europene” în zona puterii, Nicușor Dan a lăsat aproape întreg terenul opoziției la dispoziția AUR.

Astăzi nu mai există o opoziție pro-europeană puternică, capabilă să contrabalanseze mesajele lui George Simion și ale taberei suveraniste.

Mai mult, prin evitarea dialogului direct cu AUR și excluderea lor de la anumite consultări, există riscul victimizării și martirizării electorale a acestui partid.

Iar efectele reale ale acestei strategii s-ar putea vedea abia în 2028.

II. Corectitudinea care ar trebui să fie normalitate

 

1. 1. Încercarea de a repara relația cu SUA

Unul dintre punctele forte ale mandatului a fost modul în care președintele a gestionat relația cu Statele Unite.

În contextul războiului din Orientul Mijlociu, Nicușor Dan a convocat rapid CSAT pentru aprobarea aducerii unor trupe și echipamente defensive suplimentare în România, la solicitarea partenerului strategic american.

A făcut acest lucru inclusiv în pofida criticilor venite din partea unei zone progresiste care îl susținuse în trecut.

Președintele a reacționat rapid: a convocat CSAT a doua zi după solicitare, a aprobat cererea, iar în aceeași seară decizia a trecut și prin Parlament.

Dincolo de semnalul transmis către Washington – acela că România rămâne un aliat predictibil – Nicușor Dan a făcut și o mișcare politică importantă: l-a pus în dificultate pe George Simion, care încercase să monopolizeze discursul de tip MAGA în România.

 

2. 2. Parteneriatul strategic cu Ucraina

Nicușor Dan a dus relația cu Ucraina la un nou nivel: parteneriat strategic.

România a obținut garanții privind respectarea drepturilor minorității române din Ucraina, inclusiv continuarea educației în limba maternă pentru copiii românilor de acolo.

În paralel, cele două state au început colaborări în domeniul producției de drone și al securității regionale.

Pe aceste teme, administrația prezidențială a transmis:

 

• • reacție rapidă;

• • decizii importante;

• • asumare politică.

  •  

  • 3.Președintele a încercat să rămână deasupra partidelor

În timpul crizelor politice interne, Nicușor Dan a ales o poziție prudentă.

Nu s-a poziționat nici de partea lui Ilie Bolojan, nici de partea PSD, deși o parte a electoratului său îi cerea explicit să susțină tabăra premierului.

Practic, președintele a încercat să păstreze imaginea independentului care l-a consacrat politic.

Este o strategie riscantă, mai ales în condițiile în care nu are un partid propriu în Parlament, iar spectrul unei suspendări va plana permanent asupra mandatului său.

Totuși, în acele momente, Nicușor Dan a ales să joace rolul de mediator, exact așa cum definește Constituția funcția prezidențială.

 

4. 4. România rămâne prezentă în formatele internaționale

România și-a continuat prezența activă în NATO, UE și în alte formate regionale și internaționale.

Două exemple relevante sunt:

 

• • Summitul B9 organizat la București;

• • Inițiativa celor Trei Mări.

În plus, noua Strategie Națională de Apărare poziționează clar România drept un stat anti-Rusia și profund ancorat în arhitectura occidentală de securitate.

Aceste elemente reprezintă, fără îndoială, puncte pozitive pentru mandatul lui Nicușor Dan.

 

5. 5. Un alt mod de a comunica

Sigur, putem ironiza gafele de protocol, bâlbele sau stilul uneori rigid al președintelui.

Dar adevărul este că Nicușor Dan încearcă să comunice.

După anii de tăcere din epoca Iohannis, vedem un președinte care:

 

• • răspunde întrebărilor;

• • merge cu jurnaliștii în vizite oficiale;

• • acordă interviuri;

• • acceptă dialogul public.

Putem râde de gesticulație sau de emoțiile din aparițiile sale publice, însă diferența față de perioada „o întrebare, maximum două” este evidentă.

În același timp, discursul lui Nicușor Dan evită tonul alarmist. Nu vorbește obsesiv despre „apocalipsă economică” sau „vin rușii”, ci încearcă să transmită calm și echilibru.

 

6. 6. Curajul de a critica anumite politici ale UE

Președintele a fost criticat dur după mesajul transmis de Ziua Europei și după anularea recepției de la Cotroceni dedicate datei de 9 mai.

Au reapărut imediat etichetele: „aurist”, „trumpist”, „pesedist”.

Însă există o diferență fundamentală care trebuie înțeleasă:

Nicușor Dan nu a criticat Uniunea Europeană ca proiect politic. A criticat anumite politici ale UE.

Iar acest lucru nu îl face mai puțin european.

Dacă Emmanuel Macron critică anumite direcții ale Uniunii, asta nu înseamnă că devine eurosceptic. Înseamnă că ridică semnale de alarmă privind viitorul și funcționarea Uniunii Europene.

Înainte să criticăm poziția președintelui, ar trebui să ne punem câteva întrebări simple:

 

• • Ne convine politica de mediu a UE?

• • Ne dorim o Uniune Europeană mai puternică militar? De ce nu…poate un Schengen militar

• • Ne dorim independență energetică față de gazul rusesc?

Nicușor Dan nu a făcut altceva decât să verbalizeze teme despre care în România s-a vorbit prea puțin în ultimii ani.

Aici se încadrează și schimbarea subtilă de nuanță din discursul său: de la „pro-european” la „pro-occidental”.

Iar termenul „pro-occidental” include ambele maluri ale Atlanticului, nu doar Europa.

Am lăsat la final ca o concluzie a treia întrebare de la care a pornit articolul

Poate Nicușor Dan să mai obțină un nou mandat?

Este foarte greu de răspuns astăzi la această întrebare.

Președintele simte acum, pe propria piele, forța rețelelor și a nucleului de influență care până mai ieri îl susțineau, iar astăzi par să graviteze tot mai mult în jurul lui Ilie Bolojan.

Va fi interesant de văzut dacă această tabără îl va împinge pe Bolojan spre o candidatură la Cotroceni sau dacă, în final, se va întoarce către Nicușor Dan.

La fel de important va fi și comportamentul partidelor „pro-europene”. Îl vor susține pentru un nou mandat sau vor încerca să îl slăbească politic?

Contează enorm și contextul extern:

 

• • ce se va întâmpla în marile state ale Uniunii Europene;

• • ce administrație va conduce SUA în următorii ani;

• • cum va evolua războiul din regiune;

• • ce efecte economice vor apărea în Europa.

Sunt încă foarte multe variabile până la următoarele alegeri prezidențiale.

Rămâne de văzut dacă matematicianul ajuns la Cotroceni va reuși să rezolve și cea mai complicată ecuație: politica românească.